Doi haiduci

mai 2011

În poiana cu trei nuci
Stau la umbră doi haiduci.
Unu-i-nalt şi cu musteaţă
Altu-i mic cu chica creaţă.
   Unul are brîu frumos
   Şi îl poartă sănătos
   Altul are pălărie
   Şi o poartă-n fudulie
Şi-au o ciartă sănătoasă -
A cui mîndră-i mai frumoasă?
Unul zice: "Mîndra mea
Dulce-i ca o floricea
   Ochi frumoşi ca două stele
   Dragi sînt ei inimei mele.
   Subţirică-i la mijloc
   De mă prăpădesc în foc.

Iar cînd cîntă şi vorbeşte
Inima mi-o prăpădeşte.
Iaca asta-i mîndra mea
Spune-acum, cum e a ta?"
   Celalalt ofteaz-adinc:
   -Dupa ea ochii îmi plîng.
   Inima îmi sîngerează -
   Nu pot sta cu mintea trează.
Cînd mă ţine ea de mînă
Sîngele-mi zvîcneşte-n vînă.
Iar cînd merge pe cărare
Îmi pierd pofta de mîncare.
   Şi cînd mie îmi vorbeşte
   Sufletul mi-l prăpădeşte.
   Iar cînd ies cu ea la joc
   Stau înţepenit pe loc.

Şed haiducii în pădure
Printre tei, stejari şi mure
Şi vorbesc ei de mîndruţe
Cît sînt ele de drăguţe.
   Mîndrele i-au aşteptat
   Ca să vine ei în sat.
   De trei ani şi-o săptămînă
   I-au tot aşteptat să vină.
Iar acum sau săturat
Şi pe loc sau măritat.
Unul şede şi vorbeşte,
Altul lumea cucereşte!