Lacrimi de jale, lacrimi de dor
Pentru al meu frăţior.
De ce-ai plecat din astă lume?
Cu-i ai lăsat copiii, spune?
   Sărmana-ta , soţie, plînge;
   Amar, de inima ţi-o frînge.
   Şi nu-şi găseşte alinare:
   Cu-i ai lăsat-o frăţioare?
Ce va răspunde sărmănica
Cînd o s-o-ntrebe mititica?
Şi ce răspuns să-i dee lui,
Cînd va-ntreba băiatul lui:
   -Măicuţă, măiculiţa mea
   Te rog să-mi spui: " Da unde-i tata?
   De ce s-a dus, unde-a plecat?
   De ce pe noi el ne-a lăsat?"