
Radu Bradu
Lupul
iunie 2011
Urlă lupul sus în deal,
Urlă el cu jale.
Şi se uită la un cal,
Care fuge-n vale.
S-ar lua el după cal,
Dar îi cam departe -
- O s-astepte sub un mal,
Ca să-i fie-aproape.
Poate-n iarba cea înaltă,
Să se-ascundă acum?
Sau în partea cealălaltă -
În tufiş, sau chiar în drum?
S-ar piti pîn-la pămînt
Calul să nu-l vadă.
Şi-o să strige tare-n vînt
"Stai! Eşti a mea pradă!"
Calul rău s-ar speria,
Şi înţepenit să cadă
La pămînt, în faţa sa,
Drept într-a lui labă
Sau să-şi cumpere îndată,
Mîndră pălărie,
Şi cînd calul ar s-o vadă
Singur o să vie.
Urlă lupul ne-ncetat,
Urlă cu pricină,
Căci ii foame, n-a mîncat
Cam de-o săptămînă.
Dar nu ştie el, săracul,
Că pe plaiul strămoşesc,
Pe lupul cel sătul
Picioarele-l hrănesc.