top of page

Lupul

iunie 2011

Urlă lupul sus în deal,
Urlă el cu jale.
Şi se uită la un cal,
Care fuge-n vale.
   S-ar lua el după cal,
   Dar îi cam departe - 
   - O s-astepte sub un mal,
   Ca să-i fie-aproape.
Poate-n iarba cea înaltă,
Să se-ascundă acum?
Sau în partea cealălaltă -
În tufiş, sau chiar în drum?
   S-ar piti pîn-la pămînt
   Calul să nu-l vadă.
   Şi-o să strige tare-n vînt
   "Stai! Eşti a mea pradă!"

Calul rău s-ar speria,
Şi înţepenit să cadă
La pămînt, în faţa sa,
Drept într-a lui labă
   Sau să-şi cumpere îndată,
   Mîndră pălărie,
   Şi cînd calul ar s-o vadă
   Singur o să vie.
Urlă lupul ne-ncetat,
Urlă cu pricină,
Căci ii foame, n-a mîncat
Cam de-o săptămînă.
  Dar nu ştie el, săracul,
  Că pe plaiul strămoşesc,
  Pe lupul cel sătul
  Picioarele-l hrănesc.

 

bottom of page