Mîndra mea de dimineaţă
Ii ca floarea în dulceaţă.
Înspre seară îi mai bună,
Îi un răsărit de lună.
   Cînd vorbeşte şi cînd tace,
   Îmi aduce mie pace.
   Cînd de mînă ea mă ţine,
   Simt cum fericirea vine.
Cînd se află ea departe,
Zilele îmi sînt deşarte.
Cînd o văd în departare,
Inima-mi în piept tresare.
   Dulci cuvinte cînd şopteşte,
   Sufletu-mi-l înfloreşte.
   Iar de gît cînd mă cuprinde,
   În văpaie mă aprinde.